SCURTĂ BIOGRAFIE

                                        Sfântul Iosif Freinademetz s-a născut la 15 aprilie 1852, în Oies, Val Badia, Bolzano (Italia). A fost botezat în ziua naşterii în parohia din Badia.  Tocmai de la această comunitate parohială şi de la familia sa va moşteni o credinţă umilă, înrădăcinată în faptele cotidiene şi într-o sârguinţă care nu se va mişcora. A frecventat primii ani de şcoală în satul său, apoi la zece ani a plecat la Bressanone  unde a urmat ultimele clase în limba germană şi apoi liceul clasic. În 1872 a intrat în Seminarul major diecezan unde şi-a completat studiile teologice. Deja de-a lungul acestor ani de formare Iosif a început să se gândească serios să devină misionar. La 25 iulie 1875 a fost hirotonit preot diecezan şi a fost destinat  comunităţii San Martino din Badia. Umil, zelos, uman, transparent şi sincer, a intrat repede în inimile tuturor.

    După aproape 2 ani se adresează preotului Arnold Jansen, cere să fie primit ca aspirant misionar. Iosif Freinademetz cere de la Episcopul Vincenzo Gasser de a intra în tânăra congregaţie misionară. Răspunsul episcopului Gasser merită să fie amintit: "Episcopul de Bressanone spune nu, dar Episcopul catolic spune Da.

    În august 1878, Iosif Freinadetetz soseşte la Steyl. Nu va rămâne un timp prea lung pentru că după puţin timp obţine permisiunea de a pleca în China. La 2 martie 1879 primeşte crucea misionară şi împreună cu un alt verbit debarcă la Hong Kong.

    Părintele Iosif Freinademetz îşi începe ucenicia ca misionar itinerant la Hong Kong şi după 2 ani Propaganda Fidei încredinţează celor doi misionari verbiţi partea meridională a provinciei Shantung: 12 milioane de locuitori cu doar 158 de botezaţi. Pr. Iosif doreşte să înveţe limba chineză la perfecţie pentru a intra în inima populaţiei şi în problemele lor. "Îi iubesc pe chinezii mei - scria într-una din scrisori - cunosc poporul meu, limba lor, mediul lor aşa cum cunosc patria mea, dacă lui Dumnezeu îi va plăcea, aş vrea să muncesc aici toată viaţa. Mi-aş da viaţa de mii de ori pentru ei".

    Anii petrecuţi acolo au fost duri, călătorii lungi, necazuri cu tâlharii, totuşi el se angajează în munca de prima evanghelizare a catecumenilor şi a noilor botezaţi. A pregătit mulţi catehişti şi s-a îngrijit de a forma şi clerul chinez. Curajul i-a fost răsplătit în staţiunea misionară centrală din Puoli, din care va ieşi mai târziu Thomas Tien, misionar verbit şi primul cardinal chinez. "Îngrijirea sufletelor ce îngrijesc alte suflete a fost mereu în centrul preocupărilor sale. Multe responsabilităţi s-au adăugat în munca lui pastorală, totuşi îi plăcea să fie mai mult doar un frate mai mare care vorbeşte prin exemplul şi prin viaţa lui. "Pentru noi, care îl puteam observa, era întotdeauna o experienţă extraordinară a-l vedea rugându-se. Imaginea acestui preot în genunchi a rămas neatinsă în memoria mea" (scria card. Tien). Înculturarea nu a fost uşoară, doar spre sfârşitul vieţii sale a reuşit şi spunea: "chiar şi în cer vreau să fiu chinez".

    În 1898 îi apare o boală de laringe, la plămâni. Revine puţin câte puţin mai sănătos, dar nu vindecat total. În 1900, după 20 de ani de muncă neîntreruptă în China, Pr. Freinademetz are posibilitatea de a se întoarce în Europa dar el a preferat să rămână alături de creştinii săi, ca să sufere cu ei: era timpul revoltei boxerilor împotriva europenilor. Când episcopul Anzer a mers pentru o călătorie în Europa, preotul Iosif a trebuit să-şi asume administrarea diecezei. În acea perioadă descoperă că are tifos, dar el ca bun păstor nu se cruţă, nu se dă înapoi. Oferă neobosit asistenţa sa, neglijând pericolul, însă treptat organismul său deja slab ceda. S-a întors repede la Staţiunea centrală şi pe 28 ianuarie 1908 îşi încheie zilele vieţii sale pământeşti.

    A fost înmormântat sub a douăsprezecea staţiune din Calea Crucii în Taikia. Mormântul său a devenit repede un punct de referinţă pentru pelerinajele creştinilor.

    Cardinalul Tien s-a exprimat astfel: "Printre toţi creştinii părintele Freinademetz se bucura încă în timpul vieţii de faima de sfânt. El este ca Kungdse (Confucius), spuneau despre el chinezii, totul este bun, totul este perfect la el: întotdeauna prietenos, modest, umil. Imaginea acestui preot în genunchi a rămas intactă în memoria mea. Menţinea întotdeauna atitudinea cea mai amabilă. Era cu adevărat un om perfect".

    Biserica a confirmat opiniile cardinalului Tien. La 16 martie 1970 a fost publicat decretul asupra virtuţilor eroice trăite de Pr. Freinademetz.

    La data de 19.10 1975 Paul al VI-lea declară fericit pe Întemeietorul Arnold Janssen împreună cu Iosif Freinademetz. La data de 5.10.2004, Ioan Paul al II-lea îi declară sfinţi.

    Prin viaţa sfinţilor Dumnezeu ne vorbeşte în multe feluri, iar prin viaţa sfântului Iosif Freinademetz ne oferă un exemplu de adevărat misionar al Cuvântului divin, de un om de profundă rugăciune şi asceză, de un păstor zelos şi deschis mereu bogat de bunătate şi de o blândeţe în raporturile cu oamenii. De aceea a fost ales ca ocrotitorul şi protectorul Casei de Reculegere - Traian.

Copyright © 2004 Congregatia Misionarii Verbiti               

Ultima modificare: 02.12.2006